Omul liber este acela a cărui voinţă nu cunoaşte arbitrarul. El crede în realitate; aceasta înseamnă: el crede în legătura reală a dualităţii reale a lui Eu şi Tu. El crede în destinul său, el crede că acesta are nevoie de el; că acesta nu-l ţine sub tutelă, ci că îl aşteaptă; că el trebuie să iasă în întâmpinarea destinului, că el încă nu ştie unde se află acest destin, dar ştie că trebuie să se îndrepte spre el cu toată fiinţa sa; ceea ce se va întâmpla nu va avea loc decât dacă el e decis să vrea ceea ce poate să vrea. El trebuie să-şi sacrifice mica-i voinţă, cea înlănţuită, determinată de lucruri şi de instincte, voinţei lui  celei mari care se depărtează de orice determinare, pentru a ajunge la destinaţie. El pândeşte ceea ce se petrece în adâncul fiinţei, el supraveghează drumul a ceea ce este esenţial în lume; nu pentru a se lăsa condus de esenţial, ci pentru a-l realiza, aşa cum esenţialul vrea să fie realizat de către omul de care are nevoie, prin intermediul spiritului uman, al faptei umane, al vieţii umane şi al morţii. El se oferă întâlnirii.

                                                                  MARTIN BUBER - "EU ŞI TU",  Editura Humanitas, Bucureşti 1992

05 - Giovanni Battista Pergolesi - Duett-Quis est hompo, qui non fleret.mp3

This free website was made using Yola.

No HTML skills required. Build your website in minutes.

Go to www.yola.com and sign up today!

Make a free website with Yola